Să vorbim despre altceva,
Despre copaci sau statui,
Despre ceva ce nu se mişcă
Şi nu poate vorbi.
Eternul feminin
este chiar feminitatea!
Care nu este un dar nativ,
ci o condiţie existenţială
CULOAREA PRIMĂVERII
Miresme şi doruri
alunecă lin peste natura jefuită
RĂBDARE
Să poţi să te ridici
după fiecare prăbuşire:
SINGUR
Amintirea
e mai puţin un dar
Ca păsările suntem,
ca păsările cerului
care-şi lansează cîntecul,
scurmînd după viermişori,
Am învăţat că
omul,
cu cît străbate
mai adînc
Timpul nu trece niciodată,
Noi trecem şi privirile,
Şi ca o ţară depărtată
Rămân doar amintirile.
Linişte!
Nu.
Nu există linişte.
Există viaţă
Iubire, tu…
De ce eşti nemiloasă?
De ce mă-ntorci
la primii tăi fiori?