COLOSOMAHIA
A fost odată un Stat
Cu oameni foarte ţâfnoşi;
OMUL ISTOVIT
Omul obosit târa paşii pe cale,
Cu bocancii lui grei de glod, tălpile roase;
CÂNTECUL SOARTEI
Mă plimbam obosit pe o stradă aglomerată
Şi în jur treceau oameni îmbrăcaţi în tot felul :
ÎNVINGĂTORUL
În ancadramentul de piatră (răstignit, prosternat)
De zeci de ani agăţat între două zăbrele,
SEMENII
Un bloc din cele-nnalte cu ferestre patrate
Ce de-obicei ajung sălaş de instituţii;
ŞOBOLANII
Într-o ţară năpădeau mai demult şobolanii;
Oamenii s-au adunat şi au săpat şanţuri,
PAJIŞTEA
Eu văd părăluţe
Egale-n lumină
LEHAMITE
Oh, comme j'en ai assez
De mon nonexistence,
SOLARIUL
Pe o plajă întinsă cu faţa la mare
Se află ridicat un cilindru de zid;
O IARNĂ
Cerul închis zăpadă toarnă
Peste oraşul cenuşiu ca plumbul