Dan Psatta este medic neurolog, cercetător științific Neurofiziologie (funcțiile creierului). A scris literatură de sertar (3 cicluri de versuri, 15 piese de teatru) începând din 1974, până în 1990, când a abandonat literatura. A continuat cercetările și a introdus în Filozofie conceptul de Neuro-Filozofie, bazat pe rezultatul cercetărior sale.
SCHELETUL
În groapa calcinată, printre butelci de lut
Şi obiecte rare, albastre, de doi bani,
CÂND
Atuncea când petreceţi ascunşi, cu gura plină
De cărnuri sau şampanie, o noapte până-n zori,
MORTUL
Mortul stătea întins de-a curmeziş pe plajă
Şi se umfla treptat, gazificând la soare;
VEȘNICIA
Unde-s acum eroii din Gogol,
Pioasele idei din Lamartine?
NESFÂRŞIT IDEAL
Suim, suim mereu un nesfârşit suiş;
Prin noi trece un fir, pe care nu-l simţim,
MÂNA
Locuitorii din acel oraş
Erau terorizaţi de-o nevăzută Mână,
BAIADERA
Baiaderă cu trupul gol,
Şalvari aurii,
IDILĂ
In pădurea de eucalipţi nu e umbră:
Eucaliptul se apără numai pe sine;
ÎNSTRĂINARE
Se făcea că scăpasem un tren într-o gară;
Trenul meu luminat se ducea pufăind,
PRIVEGHIUL
Se făcea că mă aflam într-o raclă,
După ce trăisem amputat vocal