Plecarea
...
Nu voi lacrimi și doliu
Nu voi sicriu bogat
« Nicu Hăloiu »
Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.
« Ion Pena »
Fesierii
…
Nu vreau să fiu hachițos
Pus doar pe răutate
« Nicu Hăloiu »
Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer şi pământ,
opreşte trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.
« Ion Pena »
Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Şi, cald, culese sufletul Mariei.
« Ion Pena »
Cine oare a murit
În oraşul’ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol
« Ion Pena »
Mă feream de șuncă, de șorici cu unt sărat,
să nu se adune pe șolduri,
sau prin alte locuri
care nu ar fi scăpat de vederea ascuțită a vânătorului
« Iulia Dragomir »
simplitate-
floarea c-un parfum discret
de la poarta Raiului.
« Anisoara Iordache »
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
« Ion Pena »
Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.
« Ion Pena »