Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale şi tării
Întoarce şi tu coarda pe averi
Şi te ridică’n sure clădării.
« Ion Pena »
Se- așterne iarna pe hârtie
Nici un cuvânt nu vrea să- învie
Căci inspirația e moartă,
Impasul e lacăt pe poartă.
« Ina M. »
Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.
« Ion Pena »
Zicea că fusese nevasta lui în altă viață,
dar perechea din ecran
s-a pierdut printre blocurile turn.
O urmărea pe harta înserării,
« Iulia Dragomir »
Gingaş întâi, un ger îmi creşte’n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră şi trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
« Ion Pena »
Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.
« Ion Pena »
A trecut pe stradă timpul
Și s-a dat în lături vântul
Ca să nu îi stea în cale
De la treburile sale.
« Ina M. »
Cules din mituri, însuţi tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriaşa visului otravă –
În piscul tău cu râvnă m’ai primit.
« Ion Pena »
E-o viaţă, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescenţa mea trudită şi învinsă –
Năvod de stele, vis şi putregai.
« Ion Pena »
Suntem gemeni de lumină, suflete neîmpăcate
Viaţa noastră poartă-o vină, pulberi roz, însângerate
Porunci grele-ţi lasă ochiu'-ngălbenit de-atâta soare
Împreună luăm ghiocu' să ne spulbere în mare
« Mihaela Tălpău »