Idolatrie
...
Când le apare idolul pe scenă
Încep să zbiere ca niște apucați,
« Nicu Hăloiu »
Doi poeți cu foame de mare inspirație,
Își măsoară versul cu blândă rivalitate.
Pe dovleacul scobit cresc umbre de creație
Și fiece zâmbet arde cu intensitate.
« Aurora Cristea »
Final de capitol
..
Să se bucure cei cărora le sunt povară,
Cei cărora v-a fost greu că m-ajutați,
« Nicu Hăloiu »
Dorința
...
Când rănile atât de tare dor,
M-auzi Doamne? Vreau să mor
« Nicu Hăloiu »
Sub cerul plin de stele ne pierdem amândoi,
Și timpul se oprește în visele din noi.
În inimă se-aprinde cu fiecare pas
Iubirea noastră vie din tot ce-a mai rămas.
« Aurora Cristea »
Către Nimeni
Îți place să-ți bați joc de mine?
Bate-ți dar, nu am ce-ți face,
« Nicu Hăloiu »
Un murmur dulce se aude-n noapte
Și-un chicot îl mai simt în al meu suflet
În orele târzii din miazănoapte
Am obosit în vis de-atâta umblet.
« Aurora Cristea »
Va veni o zi, când mă voi topi,
ca un fulg grăbit, spre un cer sporit.
Va veni un ceas, când lacrimi pe-obraz,
îndoind perdeaua, mi-or topi lin neaua.
« dorurot »
Sub umbra rece iarăși cade ploaia,
Și-alunec printre stelele din drum,
Mă războiesc cu versul și cu foaia
Și cânt mereu în poezia mea de-acum.
« Aurora Cristea »
Sâmburi
Mă întreb cât din tine este cu mine
atunci când suntem unul cu altul,
unul în altul ca o cheie într-o ușă.
« Iulia Dragomir »