Nu am uitat că sunt femeie,
Doar am pierdut a clipei cheie
Ce descuia ușa puterii
De- a fi o floare a durerii...
« Ina M. »
Damnare
Azi trăim mai mult și mai prost
cu chimicale înmuiate-n otravă
« Nicu Hăloiu »
Stau ca o filă albă în soarele de vară.
Salcia se încovoaie, tristă și solitară.
Îmi picură prin gânduri cerneală neagră, fină,
Ciocănitoarea mică se ascunde în grădină.
« Becheru Daniela »
Mi-am privit nemurirea într-o seară de vară :
Un copil uscațiv, într-o haină precară.,
Ea se teme mereu că va face potecă,
Că prin sufletul meu iar va trece cometă.
« Becheru Daniela »
Ăștia
…
N-ai nevoie de prea multă școală
Să vezi că ăștia de-au confiscat România
« Nicu Hăloiu »
Pe străzi, în cartier, sunt zeci de drumuri rupte,
Făcute din hârtie și-un clei stors de la fructe.
Cel ce le-a construit, demult, pe vremea mea,
Nu s-a gândit că vara vor fi ca o bezea.
« Becheru Daniela »
Apocalipsa
…
Cică se încălzește planeta
Și se va face mai cald,
« Nicu Hăloiu »
Sunt mândru de o lume ce-ncepe prin mine,
Un cerc care închide orice orizont
În care nu încap nici umbre străine,
Nici adevărul ce stă după front.
« Teo »
pentru paznicul de noapte
de la spitalul de psihiatrie,
orice trecător era
o plăcuță zentangle tăioasă,
« Anisoara Iordache »
E târziu și noapte, dar încă e azi.
Miroase a munte, a iarnă și brazi.
Îmbie, de vrei, în somn dulce să cazi,
dar simțul e treaz — și stai, și mai stai —
« SarahSarina »