Pe o frunză veștejită
O furnică stă, ezită
Să continue să ducă
Coaja spartă de la nucă.
« Ina M. »
Distinsă Doamnă!
(În memoria tatălui meu, poetul Camil Poenaru)
« Monica Berglund »
De-aş fi ştiut că anii fug
Şi tinereţea mea va trece,
M-aş fi născut un râu... să curg
Veşnic, cu apă rece.
« Claudiu Vduva »
privind apusul
prin prisma rațiunii:
neprietenoase sunt păsările;
ofilite-s florile;
« Anisoara Iordache »
Un timp mãrunt, cã nici nu bagi de seamã,
O umbrã, ce se-ascunde în unghere,
Un strop de greu, o clipã de plãcere
Şi-o fericire, care se destramã,
« Cristi Dobrei »
Se așternuse ceața-n jurul meu
și nu vedeam de-i cerul plin de nori,
sau dacă, pe alei, sunt trecători,
ori singurul pierdut în ceață-s eu.
« Daniel Vișan-Dimitriu »
flori de celosia
acoperă
duplicitatea trădării;
feșe roșii stacojii
« Anisoara Iordache »
E-al treilea cântat al cocoşilor şi se trece la ora de vară,
bucurându-mă să constat că măiastra privighetoare
îmi administrează secundele-n regimul-de-lună,
că sublim-elansata ciocârlie are în grijă minutele mele
« Ion Pachia-Tatomirescu »
Văzuse într-o zi cum se deschide
O ușă ce-i era atunci străină
Și-n pragul ei, privirea ei divină
A coborât spre drumul vechi, de țară,
« Daniel Vișan-Dimitriu »
piese geometrice
dintr-un puzzle tangram
reconfigurează perspectiva.
%
« Anisoara Iordache »