Captiv între lumină și-a inimii bătaie
Mă lupt să rămân zâmbet și simplu călător,
Să trec prin umbra care în umbre se-ntretaie
Și mă îmbracă-n cale-i în zumzet și culori.
« Nic Deler »
Evolved hominis
...
Omul deștept și evoluat, omul cu conștiința trează,
Nu se-amestecă-n tărâțe, nu-și bagă nasul în troacă
« Nicu Hăloiu »
În fiecare zi
...
Am fost cândva şi tânãr şi frumos,
Îm faţa mea, nu rezista vreo fatã,
« Nicu Hăloiu »
Teiul tău
...
N-ai vrut să pari mai mare și mai plin de-avânt
Te arătai în lume așa cum erai, firesc și natural
« Nicu Hăloiu »
Stoluri de păsări însângerate
Trec peste dealuri pietrificate.
Apune soarele peste copaci
Și vântul blând îți spune să taci.
« Ina M. »
Care pe care:
...
Stau doar și gândesc ce ar fi fost dacă,
n-aș încărunți ci aș fi ca bradul,
« Nicu Hăloiu »
Elegie de iarnă
...
Sunt eu cu mine în jurul tuturor
Cea mai deșteaptă și guralivă gașcă?
« Nicu Hăloiu »
Mie nu mi-au tăiat cordonul ombilical.
Trag umbra după mine,
trag părinţii după mine
care se ţin foarte spăimântaţi,
« Sorin Anca »
Frunza
...
Oare frunza care moare,
Căzută toamna, la pământ,
« Nicu Hăloiu »
Sau unii au avut cumva dreptate
Unii cred ca oamenii sunt răi
și despărțiți de flori și soare.
« sorina »