Suntem un strop într-un imens ocean,
Purtat în voia sorţii an de an,
Până la prinderea în cel din urmă val
Ce ne va mistui, într-un târziu, pe mal.
« Mihai Manolescu »
Și mă gândesc la tot ce-a fost și este,
Ce e vis, ce e aievea, ce-i poveste
Mă uit cum se cerne-n aer însăși viața
Și brazii-s Dumnezeu răzându-și mustața.
« Corina Ilief »
Ce este omul, fiinţa trecãtoare?
Un chip scãldat în umbre şi în soare!
Minune care-apare şi-apoi trece
Şi-ntreagã urma ei, rãmâne rece.
« Cristi Dobrei »
Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
și hula strigată-n etern -
« Danut Cepoi »
Doar mergând, doar mergând -
reușeşti să-nţelegi sensul vieţii invers,
doar fiind, doar fiind într-un pas
reușești să ajungi -
« Danut Cepoi »
Norii trec pe cer
Așa cum zboară gândurile mele
Așa cum trece luna printre stele
Și-n depărtare pier.
« Octavian Cocoş »
Nu mã plâng de supãrare,
Cã nu are niciun rost;
Fiindcã nu-i o zi sub soare
Sã nu dau peste vreun prost.
« Cristi Dobrei »
Un jaluz şi o jaluză
Nu se mai muşcau de buză,
Căci li se părea că parcă
Alta/altul tot încearcă
« Mihai Manolescu »
Steaua pașilor pierduți
Luminează revelații,
Anii tălpilor, temuți,
Lasa- n urmă constelații.
« Ina M. »
cine
va porni vântul războiului?
ce ifigenie va fi sacrificată
pe-altarul zeiței artemis?
« Anisoara Iordache »