Ars mediocris fabula
...
Dacă ajungi vreodată la o pădure deasă,
Pe drumul îngust din lumea poeziei,
« Nicu Hăloiu »
Când a-nceput să scrie, se-nserase
Și umbrele din versuri se-alungeau
Spre ceea ce nicicând nu se cântase
În țara-n care plopii se-nsoțeau.
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Ei au plecat pe drumuri diferite:
El – peste valuri pline de apus,
Ea – pe cărări ascunse și umbrite
De gânduri care nu i s-au supus.
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Mai trec prin Valea Umbrelor, mai trec și-acum
nedeslușiri din vremuri depărtate
în care lumea lor s-a despărțit
de cer și de pământ,
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Zadarnic mai trăim
În aste zile rele
Viața celor vii
Rămâne in cimitire
« Ervin »
Un vultur mândru se rotea în cer
Și spre Pământ privea cu detașare
Avea pene maro, un cioc de fier
Și la picioare ascuțite gheare.
« Octavian Cocoş »
Cu aerul, când respirăm, strivim în noi lumini
Născute din lacrimile coroanei de spini-
Ne rugăm către Timp să ne lase în pace
Dar el, plictisit, în neștiut ne preface.
« Nic Deler »
Te-așteptam la malul mării …
Tu, în razele de-apus,
Lunecai pe-un val adus
Dintr-o lume-a depărtării,
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Orizont pierdut
...
Și ești sărman și iarăși îți e foame,
Aștepți acum să se facă noapte,
« Nicu Hăloiu »
Mioapa secure-a speranței
Lovește sacoșa cu pulsuri umane,
Le cerne precum întunericul
Ale florilor scalpuri le cerne -
« Nic Deler »