Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Şi, cald, culese sufletul Mariei.
Cine oare a murit
În oraşul-ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol,
Te caut,vântule, cu palma sus,
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.
În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă-ngroape.
Eu am ghicit îndată, bre,
Deşi nu-s neam de ghicitor:
Tămâia pentru critici e
Otrava pentru... cititor.
Mi-am zis: poetu-i ramolit
Şi tot talentul i s-a şters,
De-aceea n-a mai făurit
Decât poeme... într-un vers.
Din tinereţe n-a mai dat
O epigramă – şi-i păcat!
Misterul? Muza i-a fugit
Ca nu cumva pân-la sfârşit,
În roz afişele-i văzând
Am stat o clipă la-ndoială:
- N-anunţă şi el, mai curând,
O molimă de... plictiseală?
Cu-o poezie când şi când
Îşi mai astâmpără nevroza,
Dar îl aud mereu clamând:
- Tot mai rentabilă e proza...
Ţi-am văzut mai ieri nevasta
Într-un magazin de mode
Şi-am ghicit pe loc năpasta:
Nu te-achiţi cu zece ode ...