Deşi a scris, ca un titan,
O carte-n fiecare an,
Posterităţii ca ecou
Îi lasă numai un cavou ...
Susţin confraţii bârfitori,
Printre mai multe erezii,
Că n-are – bietul – cititori
Nici câte poezii ...
Cu muza veşnic în contact
De felul lui e cam abstract;
Dar deveni tot mai terestru
Cînd ... i-aplicarăm un sechestru.
Întâi cu mine să încep,
Mărturisind un avatar:
Când dela lume nu percep,
Mi se ... percepe din salar.
Nu ne vom înghiți niciodată
sub epiderma sfâșiată a zilei
ascunși în avanposturi înșelătoare
îmbâcsiți de mirosul de gașcă al realității
Moi și cărnoase
aidoma colinei de pe care se zăresc
imaginile ciudate despre care vom încerca
să vorbim în continuare
Pe sub sârmele electrice
de-a lungul străzii 6 martie
într-o rochie albă și umedă
noaptea se retrage
Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei întreprinderi timișorene.
Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranță
a poeziei românești.
Cu toate astea m-am hotărât să-ți scriu pentru a ne da întâlnire
Ce seară, Doamne, eu ca o statuie
am trupul orb și-n palme-s ros de cari
și parcă simt cum luna prinsă-n cuie
pricinuiește-n glasul meu avarii.
Noaptea asta care se sprijină pe schelete de sulf
printre arbori
și Ion Monoran refăcut din bucăți de tablă