Săritura în putere
Se resimte şi-n călcâie.
Unul sare de plăcere,
Altul sare de lămâie.
Cincinat e-n sânul meu
Cred că pentru totdeauna,
Face-aicea sus pe luna...
Salutare, Dumnezeu!
Sunt scriitori de stiluri variate
Ce se deosebesc destul de clar:
Unii gândesc şi la posteritate,
Iar alţii, practici, doar la onorar.
Posteritatea nu-i ceva statornic,
La care mă gândesc în special.
Eu mă refer la ea accidental,
Când trebuie s-achit câte-un datornic.
Clocită doisprezece ani,
În fine, „pasărea" ieşi...
Credeam că-i rasă de vultani,
Când colo, văd că-i colibri.
Scumpul nostru Cincinat,
Bard cam chel, dar şi de rasă,
Vru să fie îngropat
Sub o salcie pletoasă.
- V-am dat un şah cu calul, mă iertaţi,
Dar e un şah lipsit de gravitate.
Puteţi fugi cu regele, sau poate
Că-i preferabil calul să-l schimbaţi.
Obiceiul este a doua natură.
Fapt ce câteodată devine fatal.
Dovadă Dessila în literatură.
De câte ori scrie, sare peste cal!
G. Călinescu s-a purtat corect
Cu tine, care-ai scris aşa de multe.
Te-a ignorat: dovadă de respect,
Altminteri, trebuia să te insulte!
Privind la Miţa la lumină,
Se-ntreabă un impertinent:
Această Evă din vitrină,
Nu-i cea din vechiul Testament?!