Într-o sferă genetică întrebările înșirate ca un lanț
al unui ADN mistic
poartă la fiecare za răspunsul necesar
pentru a merge mai departe.
Tu şi Eu
De câte ori, iubite...
Datori pe scena vieții cu trei acte,
inexplicabil, ne-mbrâncim solemni
spre ușa, nu din față, ci din spate,
unde ne salutăm crispați, dar demni.
De câte ori , iubite...
De câte ori ,iubite, din cer tu te-ai prelins
Pe geana mea înlăcrimată în urma unui vis...
Tu, foc; eu, ardere a ta
într-un focar de nemurire;
s-a stins iubirea ce era
un strop din marea fericire
prin amalgamul de sunete al străzii
pașii mei se pierd în tăcere
în vitrina unui magazin
cu produse la reducere
Atâtea amintiri pierdute
Se rătăcesc prin stelele tăcute,
Cuvintele se-ascund şi pier
Ca o nălucă, sus, pe cer.
Sunt şoapta ce te-ndeamnă la visare,
Ascultă şi trăieşte-a ei chemare!
În noaptea cea adânca ea vibrează,
Suav şi tainic te îmbrăţişează.
ștergeam praful de pe cărți
și mi-a scăpat pe jos o literă
apoi alta
printre ele au început să sară
Iar plouă şi cerul se-ncarcă cu nori,
Iar frunzele veştede umplu cărarea
Şi stropii de ploaie se-anină-n culori...
Pe cer, porumbeii și-anunță plecarea.