Te caut în zorii dimineții
Sub mii de aripi de lumină
Și țes cu drag un vis al vieții
Presărat cu iubire divină …
Câteodată,nu ştiu ce-i cu mine…
Câteodată , dorul vine să m-aline.
În întuneric caut raze de lumină
Să-mi lumineze ziua ce-o să vină…
bătea ceasul o altă oră
din alt timp
a unui alt tărâm
unde copiii nu cresc
Tu ai un fel de-a fi,al tău...
De a-mi vorbi fără cuvinte
Şi orele le-mpingi mereu
Către secunda dinainte.
eliberată din stânca rece
femeia a început să creeze continuu
mâinile ei delicate au modelat anotimpuri
călcâiul ei a amprentat pământul
Cu tine este primăvară
când iarna bate-n geam ușor,
cu tine se aprind iar stele
în lanul spicelor de dor.
Trecea prin frunzele uscate fiorul nopților târzii,
se auzea prin muguri pulsul încetinit din poezii,
pe drum, cu pasul dur și rece, trecea tăiosul anotimp
și tremurau pe la ferestre priviri pierdute în alt timp.
Talazuri de chemare străfulgerează gândul,
Furtuna de culoare s-a abătut spre noi,
Un fluture și-așteaptă în crisalidă rândul
Să cucerească-albastrul cu aripile-i moi.
se învârte fără oprire acest carusel
al senzațiilor fără gust
culoare
acest carusel
pe urmele luminii am trecut
și ramurile înverzeau purtând în ele
un sclipăt de întuneric
neștiut