EPITAF ȘI VERSET
AICEA-ȘI DOARME SOMN CUMINTE
CEL OMORÂT DE CUPIDON
Frumoasa învățătură pentru copiii pierduți
Băieți, voi roza cea frumoasă
O s-o cam pierdeți , din coroană1;
Vorbim de munca pe ogor
De mersul greu, prin vânt și ceață,
De ghinionul să te-nsori
Cu o muiere certăreață;
Laudă și cerere către Curtea Parlamentului1
(când s-a decis ca Villon să nu moară , apoi el a cerut trei zile de păsuială)
Oameni ratați, lipsiți de-nțelepciune
Denaturați, loviți de neștiință,
Fără bun simț, lipsiți de rațiune,
Complet nebuni și fără conștiință,
Mi-au zis Fortuna preoții demult,
Dar tu, Franҫois mă ții de criminală,
Tu, care ești total necunoscut.
Alții mai buni, trudesc la văruială
Fie-vă milă, milă de mine
Cel puțin vouă, prietenii mei
În groapă zac, nu sub vâsc, unde-i bine.
În locul acesta, de Soartă fusei
Epistolă către Marie d’Orléans
- continuare și final-
Operă-a Domnului, slăvită
Ca nicio altă creatură,
Deși mereu am tot citit :
”Inimicum putes”1, scria
”Qui te presentem laudabit”2
Nu cred că este chiar așa.
Balada XI în jargon ( V Stockholm)1
De-a lung de mal, pe-o vreme hibernală
Văzui venind ,în urbe, pațachine,