Mi-au zis Fortuna preoții demult,
Dar tu, Franҫois mă ții de criminală,
Tu, care ești total necunoscut.
Alții mai buni, trudesc la văruială
Fie-vă milă, milă de mine
Cel puțin vouă, prietenii mei
În groapă zac, nu sub vâsc, unde-i bine.
În locul acesta, de Soartă fusei
Epistolă către Marie d’Orléans
- continuare și final-
Operă-a Domnului, slăvită
Ca nicio altă creatură,
Deși mereu am tot citit :
”Inimicum putes”1, scria
”Qui te presentem laudabit”2
Nu cred că este chiar așa.
Balada XI în jargon ( V Stockholm)1
De-a lung de mal, pe-o vreme hibernală
Văzui venind ,în urbe, pațachine,
Cerere către Monseniorul de Bourbon1
Senior al meu, stăpâne venerat
Floare de Crin , regească descendență,
Salvați-vă netoților1, fugiți
V-au denunțat pe toți, cu mic cu mare,
Tirați-vă, șmenari nenorociți,
Păzea Scoicari! Piciorul la spinare!
Epistolă către Maria d’Orléans1
[Spusă la nașterea Mariei]
Jam nova progenies celo demittitur alto2
Virgiliu, Bucolica IV, versul 7
Balada IX în jargon ( III Stockholm)
O casă-a noastră de pierzare
Zării pe când dădeam un furt,
Îmi pare că aud regrete
De la trecuta armurieră
Ce-și vrea a doua tinerețe
Tot perorând de-astă manieră: