Balada bunei învățături pentru cei ce ce duc o viață păcătoasă
de Francoys Villon
Fie că predici în minciună
Trișezi la cărți sau furi la zar
BALADA SPÂNZURAȚILOR
Frați oameni care după noi veți fi
Nu ne priviți cu inima-mpietrită
BALADA FEMEILOR DIN PARIS
Chiar dacă sunt cu gura mare
Florentine, venețiene,
Eu sunt Franҫoys, cam derbedeu,
De prin Paris- Pontoise sunt eu1,
Și-n ștreang afla-va gâtul meu
Cât poate fi curul de greu.
Eu mor de sete chiar lângă fântână
Iar la căldură clănțănesc de zor
Patria-mi este pe deplin străină
Tremur de tot în foc dogoritor;
Unde-i al treilea Calixte1
Cel care patru ani, ca domn,
A stat pe scaunul papist?
Alphonso, rigă-n Aragon2,
Dacă-mi slujesc iubita cu ardoare
Mă țineți chiar de prost, de prefăcut?
Ea-n suflet numai bunătate are.
De dragul ei încing pumnal și scut;
De arc țintit, de lance înfierată
De șpangă, de măciucă ghintuită
De o ghisarmă, de-aprigă săgeată
De șiș, de toporișcă ascuțită
Spune-mi , în ce tărâm de vis
E Flora, splendidă-ntrupare
Archipada și Thaïs
Care au fost și verișoare