Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el şi
apără-l!
El este al tău
Te iubesc cu toata toamna, te iubesc cu toata moartea,
Te iubesc cu toata viata,te iubesc cu tot ce esti,
Pentru tine lumineaza toate stinsele ferești,
Pentu tine se coboara din biblioteci si cartea,
Nimic nu mă mai poate vindeca,
Oricâte clinici o să mai cutreier,
Eu sunt bolnav de amintirea ta
Și voi muri cu chipul tău în creier.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
și niciun fel de răni nu te opresc
să-mi reconstitui trupul din ruine
și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Şi iar a venit primăvara,
Şi iar ne minţim că-i frumos,
Şi iar frunzele urcă scara,
Şi-i verde pământul pe jos.
Încă o noapte albă în contul vieții gri,
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală,
Încă un om mai crede și altul îl înșală
Și „a minți” se-aude la fel cu „a iubi”.
Te-am zămislit eu cu iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.
Voi, munţi singuratici, moşnegi cununaţi
Cu stele în ceruri albastre,
În leagănul vostru de codri păstraţi
În taină cântările voastre,
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Iubito, pe prispă ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.