Gîndii să scriu cuvintele iubirii
în propria lor culoare;
dar ele-afund
în inimă mi se ascund
Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
copile, cat de fericit esti tu, cand pe tarana
o dimineata-ntreaga mi te joci c-o franta
ramura in mana.
zambesc privind la jocul tau cu mica, franta
GITANJALI - Ofranda Lirică
Copilul ce se înveşmântă cu mantie de prinţ
acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta
si unde fruntea se inalta in tarie ;
acolo, unde liber esti de a cunoaste
acolo, unde lumea n-a fost parcelata
Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile,
in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.
I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri,
pina cind lumea si viata mea
cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
GITANJALI - Ofranda Lirică
Când îmi porunceşti să cânt,
GITANJALI - Ofranda Lirică
Cântul meu şi-a despuiat podoaba.
Culege această floare,
ia-o repede
să nu se ofilească şi-n praf să se destrame!
Dacă nu are loc în coroana Ta,