Titlu divin e al meu
Femeia fără
Semn.
Greoaie onoare
De-ai fi căzut din cer,
Aș fi pictat vara
Jumătate în zâmbet jumătate în dispreț,
Ca gospodinele în avânt.
Mă ascund în floarea mea,
Ce o porți pe piept,
Tu, nebănuit, mă porți și pe mine-
Și îngerii știu mai departe.
Mi-a plăcut întotdeauna,
Ți-o dovedesc:
Până la el
Nu am iubit destul.
Ai simțit un râu în inimă,
Unde sfios se leagănă flori,
Stoluri cât ceața coboară să bea,
Când umbre dau fiori?
Aceasta e tot ce-am adus azi,
Si inima mea pe lângă,
Aceasta si inima mea si toate câmpurile,
Si toate ascunsele pajisti.
I
Al meu prin dreptul alegerii libere!
II
M-ai părăsit, dragă, călcând două jurăminte,-
Unul de iubire
III
Altul? Când dealurile obosesc
IV
Elysium e atât de departe