Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.
Aluat în mâini argila necurata
Si ca pe-o jerta a zvârlit-o-n foc,
Din brazda flacarilor albe, iata
A rasarit o frumusete-n loc.
Lângă fântână mor de-al setei chin,
Încins ca focul, clănţănesc din dinţi,
În ţara mea sunt pe meleag străin,
La gura sobei, dârdâieli fierbinţi,
Un sfat profund şi minunat
Din cartea sfântă izvoreşte:
În căsnicie, un bărbat,
Să n-o ia razna, nebuneşte.
A1ba iarna dunareana
Cu zapezi pâna la brâu
Culca-n sarica balana
Baraganele de grâu.
traducere: Florin Caragiu
Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline;
Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin
Pe el îl cânt, omul simplu, omul independent,
Într-o casă mică, păstrez, agăţate, tablourile;
nu e o casă aşezată.
E rotundă; numai câţiva centimetri sunt
dintr-o parte în alta.
Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ?
Să scriu despre un vas de război, un model
nou, perfect, văzut de mine cum trecea
în larg, în plină viteză ?
din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)
Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu