Se încălzește cerul, mamă,
De la mâinile tale,
Se iluminează-n adânc,
Își liniștește
Tot ce e departe de noi
Ne pare mai frumos:
Perfecțiunea, tihna, astrul luminos.
Dar vine un timp
Un ger ca tăișul coasei,
Miraculos răsărit.
Fumul deasupra casei:
Un măr înflorit –
Să iubesc până la capăt –
Cine iubește până la capăt,
Trăiește mult, se zice.
Să cuget până la capăt –
Pe valea cu Prutul
Singură, 'ncet,
Trăiește mama
Unui liric poet.
Se sprijină mierea
Pe floare,
Fierul cel zburător
Pe-a noastră suflare.
Acestei femei suferinde,
Îndură-te, soartă, de ea.
Bucură-i sânii cu lapte
Și adu-i copilul ce-l vrea.
...Iar noaptea
Mama lucra croitoreasă
Cosea cămăși de pânză
Din cânepă scorțoasă.
Ce mai fac, mult-iubito,
Gura ta de văpăi,
Coama ta aburită,
Roua ochilor tăi?
Mă rușinam când maica mea,
În fața ta,
Mă săruta și mângâia,
În fața ta,