Ori de câte ori întâlnesc o femeie frumoasã
Îmi lasã gura apã
Mã arunc ca o torpilã
În apele ei teritoriale
Într-o noapte am visat c-am murit
Și am zburat în cer
Un înger a venit sã stingã lampa
Ce faci tu în noaptea asta
Cînd zãpada
Îti scrie numele pe fereastrã
Politica a pus mâna pe soartă
Şi leagă lumea cu iluzii
Birocraţi tehnocraţi psihocraţi
Scot luminile din ape
Un lucru nu există doar: uitarea.
Metalul, zgura, Domnul le păstrează,
şi-n amintiri profetice-ncifrează
şi luni ce-au fost, şi luni ce-aşteaptă zarea.
Când brusc, în miez de noapte, vei auzi
cortegiul nevăzut cum vine
cu muzici şi cu cântece sublime –
la ce bun să jeleşti în van destinu-ţi
Sfinxul s-a năpustit asupra lui
cu dinţii şi cu ghearele încordate
şi cu toată ferocitatea vieţii.
Oedip a căzut la primul atac al Sfinxului,
Cinstită călimară, sacră poetului,
din tine izvorăște lumea întreagă,
orice chip când de tine se apropie
capătă o inefabilă grație.
De-s fericit sau ba, nu cercetez.
Dar la un singur lucru gândesc cu bucurie -
că-n marea adunare (pe care o urăsc)
cu-atâtea cifre - nu sunt și se știe
Când, prieteni, eram îndrăgostit -
s-a întâmplat în urmă cu ani -
nu trăiam pe-același pământ
cu ceilalți muritori.