Toamna şi-a întins marama de aramă pe zăvoi;
Taie aerul cu zboruri mici şi frânte, rândunele;
Frunze cad şi-n praf de aur, de la munte după ele
Pică şi treptat se umflă gârlă turmelor de oi.
Nu e moscheea sfântă, în nopţi de Ramazan
Când umbra de pe lespezi se-nalţă ca o mare,
Şi candele-atârnate de boltă, funerare
Veghează stranii slove culese din Coran;
Copil, aprindeam lumânări de ceară,
Mă-nchinăm cântând la icoane sfinte
Şi păşind simţeam că-mi merge alături
Mântuitorul.
Lui Zeus din Dodona şi nici lui Poseidon
Stăpân pe talazul mării păgâne.
Ci ţie, Proteus mai tainic ca valul,
Mă voi ruga.
Îndură-te, părinte, şi dă-ne alt idol!
Frământă iarăşi lutul şi fă-te iarăşi faur!
Din nou pe noi domnească încununat cu laur
Prin codri fără margini sălbaticul centaur
Şi-a strâns în muşchiul crud, în cuib de foi,
Sfiosul zbor cu aripi noi -
În ciripit de zori tremurători
S-a risipit de-atâtea ori.
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Şi, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Albă dimineaţă -
Apele îngheaţă.
Chiciuri pe ramuri
Prin lumina-n lămuri
"Foaie verde foi de nuc,
Se duc oile, se duc
Şi se duc şi nu mai vin
Pân-la Sfântul Constantin"
Ţi-e numele străin ca bucuria
Ce-n viaţă doar o dată o găseşti.
Ţi-e numele senin ca poezia
Când, izvorând în suflet, biruieşti