* * *
Era în toi sângeriul vuiet al războiului.
Pământul se făcu negru şi pustiu.
* * *
Dumnezeu a creat corabia lumii cu mare atenţie.
Cu deosebită măiestrie modelă coca şi potrivi pânzele,
* * *
În pustiu
Văzui o creatură goală, bestială, care,
* * *
Mai mulţi muncitori
Construiră o mare sferă de piatră
* * *
Am întâlnit un clarvăzător
Care avea în mâini
* * *
Rătăceam printr-un pustiu.
Şi am strigat disperat:
* * *
Eram în întuneric;
Nu puteam să-mi văd cuvintele
* * *
Am văzut un om ce alerga să-atingă orizontul;
Cerc după cerc îşi tot accelera goana.
* * *
Prietene, deja cărunta-ţi barbă atinge pământul.
De ce stai, împăvărat de gânduri?
* * *
Înţeleptul ţinea o prelegere strălucită.
În faţa sa a puse două obiecte, zicând: