Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Și dacă ne- am opri în loc?
Pot spune că- am avea noroc
Să ascultăm și liniștiți
Să fim din nou cei fericiți...
Grijuliu cu haina groasă
Îți dai seama că e roasă
De furtuni din ierni prelinse
Peste timpuri, necuprinse
În mal se zbate valul unui fluviu,
În luciul apei, umbra unui uliu,
E agitată Dunărea albastră...
Înfrigurare mare-în mintea noastră.
Într-o zi de toamnă- apar
Norii ce- aduc ploaia rece
Și aceștia nu dispar,
Printre ei vântul nu trece.
Urmăriți de zile scurte
Peste amintiri pierdute
Printre ani trecuți pe tâmple,
Toamna vrea să se întâmple!
Aș mânca din nou puțin,
Chiar de voi simți că-i chin...
Pâine cu salam pe masă,
Dar e pace peste casă!
Fără limite ne zboară
Vorbele ce- încep să doară
Și întoarcem prin cuvinte
Rațiuni cuprinse- n minte.
Aș vrea să- întreb un răsărit
De ce se zbate- n infinit
Mereu, mereu și nu renunță
Să-învârtă roți de la căruță?
Ca albina în polen
Mă îmbrac în praf, solemn,
Pașii de pământ fierbinte
Strivesc cenușa din minte.
Caut plăcere
În ceas de tăcere.
Ofer companie
Și flori de câmpie