Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Și vine vremea care ne umezește ochii
Țintiți în caldarâmul cu frunze prinse-n rochii
Pictate cu căldură în maro, galben, roșu
Căci toamna a ornat jucându-se cu poșu`.
Ce atâta disciplină prin petale și culoare
Ce găsim în frumusețea revărsată dintr-o floare?
Simetrie, gingășie, îmbinare-armonioasă
Pentru fiecare floare ce se vrea a fi frumoasă...
În sticla roșie un scaun așteaptă,
Pe masă, o floare te privește mută
Și pașii prea repezi ratează oprirea,
Dezamăgirea îți provoacă orbirea.
Ca o rugă, codru- n soare
Fluieră a ciocârlie
Și o mamă în sudoare
Crește pruncul prins în ie.
În ploaia de vremuri ridic fruntea cu gânduri
Și pescărușii așază pe ea valuri săpate în riduri
Îngropând visuri. Nisip de regrete se scurge din privire,
Furtuna îl înghite și scuipă dureri dând vremii de știre.
Prin trecerea cea oarbă spre galaxii pierdute
Noi rupem file albe din zilele cernute.
Nedumeriți, bezmetici de- atâta-ncrâncenare
Noi dizolvăm prezentul în clipe oarecare.
Salutări, camarazi!
Ce mai poți tu să arzi
După anii de viață?
Poate- un vis, o speranță,
Tu ți- ai pus azi o dorință
Sau crezi că nu-i cu putință
Să se- ndeplinească odată?
Viața este ca o roată...
Ce bestie zace în ungher de suflet?
Ai vrea ca un înger să scoată un urlet?
Pândești de ani buni să strângi doar o pană
Din aripa albă, s-o pui la rană.
Îți cauți destinul prin veri cu furtuni,
Te pierzi printre fire de negre genuni
Și aripi din praful urcat către nori
Te saltă-n concertul ce-ți mai dă fiori.