Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
O potecă nu prea mică,
Nici prea mare, nu ai frică,
Te indeamnă la plimbare
Până talpa- ncepe a doare!
Atâta liniște... și doare,
Unde sunt toți, murit- au oare?
De ce un zid au ridicat?
Trosnește liniștea- n ficat!
Iubiții mei sunt norii bucălați
Și iubăreții guguștiuci mi-s frați,
Pe ei îi strâng cu ochii în privire,
Căci inima e iarăși în simțire.
Calul plin de sudoare
Scutură coama de griji pe cărare.
Doar o clipă s-a oprit,
Cât stăpânul cu El a vorbit!
Pâine caldă de suflet înflorit...
Spicul grâului de lumină dorit...
Așa vibrează morgana verii
În lanurile calde ale vrerii.
Aud un nechezat departe prin ușa ce- ai întredeschis- o
Și curge liniștea albastră prin dragostea ce mi- ai promis- o
Din timpul fraged al trăirii în sânul tău de viață plin...
Acum mă lași să - mi amintesc iubirea ta și eu suspin.
Am uitat să-nchid fereastra
Și afară e furtună,
S-a ascuns în crengi măiastra,
Ceru-i supărat și tună…
Lacul, podul și doi nuferi
Te- ntrebau azi: "De ce suferi?"
Aplecat pe balustradă
Chipul tău ți- ai lăsat pradă
În multe locuri fi- vom într- o viață,
Sobri pe chip si uneori paiață,
Ne- noroim tot căutând pepita...
Iubitul vieții, ori poate iubita!
Și ce vară a-nceput peste dealuri și câmpii...
Nu mai văd în depărtare sentimentele pustii!
Totu-i viață și schimbare de când vara a intrat
În natura care vie, de plăcere a oftat!