Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Grandoarea toamnei-i mantie de frunze
Și de lumină-n colț de cer, confuze
Sunt crengile care în vânt, golașe,
Sărută însetate raze false.
Încărunțintă-n galben este din nou natura
Și sentimente- n ceară aduc gutuia, para
Pe masa cu mirosuri a sufletului trist
De om bătut de vânturi în zile fără rost.
Cum pleacă vara pas după pas în zi...
În noapte ne atrage-n erezii
Chiar dacă voalul toamnei ne-nfășoară
Cu certitudinea ce a-nceput să doară!
Miroase parcă-a iarnă de la fereastra mea,
Inspir cu ochii-nchiși... răzleț, un fulg de nea
Coboară din trecut în mintea-nfiorată:
Septembrie -târziu, ninsoarea o așteaptă?
Toți iepurii au hotărât să plece...
Căprioarele n-au înțeles ce se petrece!
Doar ursul greoi a mormăit ursuz ceva,
Cum că ar fi prin munți,pe undeva
Am vrut să fiu o frunză pe ramură de plop
Dar m-am gândit la tine și lacrimi în potop
Au inundat privirea pierdută intr-un zbor
De toamnă plumburie, de rătăcit cocor.
Nu ți-am mai scris de mult
Și amintiri tumult
Mă năpădesc spre seară...
Și-acum, ca prima oară
Ce dorință arzătoare
Ca să-ți dau o-mbrățișare...
Ale mele buze calde
Pe-ale tale vor să scalde
Si dacă dai uitării pentru a mia oară
O dragoste ce vrea trăirea, nu să moară,
Mereu vei reveni la flacăra ce arde
În inima pierdută prin sentimente fade!
Crezi că nu vreau voal de stele
Peste visurile mele,
Că nu vreau să mângâi luna
După ce-a trecut furtuna?