Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Pe sub bolta cu parfum
De tei infloriți un fum
De- amintiri se întrevede
Printre flori pictante-n verde.
Să- mi crească aripi în torente
De poezii prinse-n cuvinte
Ce curg cascadă din albastru
De rimă îmbrățișată-n astru!
Aripi, petalele de flori
Se scutură încă din zori
În zbateri pentru înălțare
Peste a zilei încercare.
Printre firele de iarbă
Fragede este o boabă
Cristalină de visare
Care se răsfață- n soare.
Știu ce vrei azi de la mine!
Îmi vrei zumzetul de albine
Printre florile de măr
Ce-au căzut în al meu păr...
Pe o rază de cuvânt
De la soare legământ
Scriu un vis de nostalgie
În apusul drag doar mie.
Îngheață în noi o pasăre-lumină
Și nu noi suntem cei ce-avem vreo vină
Și nu știm cine este vinovatul
Dar știm că-n noapte urlă lung coiotul.
Explorator prin gânduri neexplorate încă,
Îmi iau curajul scut în groapa cea adâncă
Uitată de decenii în amintiri pierdute
În anii de-început a vieții împlinite.
Eșarfa de mătase la gâtul rece strânge
Neliniștea schimbării la care nu ajunge
Nici orizontul mării, nici crestele semețe
Și- atunci 'ți- ascunzi privirea de curioase fețe.
Dimineața, la trezire,
Creierul e pe pornire
Și paharul plin cu gânduri
Din trei mari înghițituri