Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Valuri de vânt izbesc în fruntea toamnei
Și stropi de nostalgii pe fruntea doamnei,
Ce plimbă amintiri pe-alei din suflet,
Preling tristeți pe chipu-i desuet.
Într- o iarbă ' naltă, uscată,
Stătea floarea supărată
Fiindcă- i singură și tristă
Și- ar vrea viață de artistă...
Peria de raze, deasă,
Strânge casă lângă casă
Când te uiți în depărtare
Și îți pieptăni părul moale.
O potecă nu prea mică,
Nici prea mare, nu ai frică,
Te indeamnă la plimbare
Până talpa- ncepe a doare!
Atâta liniște... și doare,
Unde sunt toți, murit- au oare?
De ce un zid au ridicat?
Trosnește liniștea- n ficat!
Iubiții mei sunt norii bucălați
Și iubăreții guguștiuci mi-s frați,
Pe ei îi strâng cu ochii în privire,
Căci inima e iarăși în simțire.
Calul plin de sudoare
Scutură coama de griji pe cărare.
Doar o clipă s-a oprit,
Cât stăpânul cu El a vorbit!
Pâine caldă de suflet înflorit...
Spicul grâului de lumină dorit...
Așa vibrează morgana verii
În lanurile calde ale vrerii.
Aud un nechezat departe prin ușa ce- ai întredeschis- o
Și curge liniștea albastră prin dragostea ce mi- ai promis- o
Din timpul fraged al trăirii în sânul tău de viață plin...
Acum mă lași să - mi amintesc iubirea ta și eu suspin.
Am uitat să-nchid fereastra
Și afară e furtună,
S-a ascuns în crengi măiastra,
Ceru-i supărat și tună…