La dans cu viața
Am dansat pentru tine.
Când te-am zărit printre molatice izvoare,
am țâșnit văratică pe ritmul arderii.
Ca o compensare pentru spațiul neacoperit de pulberea milenară,
muți pasul pe sârma întinsă de tălpile încercate de mers.
Din carnea clipelor frăgezite de vers,
frămânți aluatul pentru viața solară.
Între vremea când spărgeam în luceferi privirea stelară
și timpul scufundării în starea de a fi ,
m-au încercuit răspunsurile legănate de lună,
nevoia de a fi iubită, de a iubi.
Muzică
Dacă nu s-ar fi vărsat butelca în fragilitatea cântecelor
puse în palmele delicate ale copilăriei,
nu aș fi limpezit în atâtea ape trupul sufletului,
Cu șapte inimi în piept salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului.
Din numele, pământ de flori,
cresc uneori în mine mierle, sărbători ,
ce fluieră duios pe plaiul strămoșesc:
viu cânt de viorele, suflet românesc.
Până când nu înveți să te apleci
până la călcâiul Lui Dumnezeu
pentru a-i sorbi în piept preadulcele gust,
nu vei simți arsura pentru ținerea de mână
Tu, care ştii că te iubesc,
să nu te îndoieşti niciodată de dragostea mea,
indiferent de grotele în care îmi ascund talanţii,
de ploile ce se revarsă bezmetice peste brazda bucuriei,
Colind de Crăciun
Leru-i ler, bob de lumină,
dor îmi e de luna plină,
dor de focul sfânt din vatră,
Nu înțeleg de ce simt nevoia să fiu în legătură cu tine,
să știu de simți, ce gândești, ce faci,
de parcă m-aș hrăni cu relația coaserii cerului,
știind că ești fericit cu visele care îți înaripează pașii,