https://ganddinneant.wordpress.com
am atâtea flori
mi-e trupul o câmpie
si inima raiul
unde fetele aleargă desculțe
mă voi plictisi repede
răspunse vocea
nebunii sau înțelepții vor lăsa timpul
să citească în locul lor
mă gândesc la iarna din tine
cum i se frânge zborul sub primele raze
citind o carte fără cuvinte
pierduți prin albul hârtiei
poetul pare sătul de clisee
dator poeziei
cine să-l înțeleagă
atâtea forme ciudate
sunt prizonierul tristeții
precum luna e prizoniera nopții
sub cer bacovian
lasă-mă astăzi în mintea ta
aud cuvântul cum mă bântuie pe cărările săpate în palmele mamei
azi fumez clipele prin plămănii tăi
sănătos verbul îmi zgârie pielea albită
atât de negru devine îngerul din fața mea
încât
privesc prin întuneric
cerul dezorientat
ramura care-mi respiră cuvintele
înverzește poeții
umbrește trecutul
o, Doamne, cum a devenit scrisul meu
Ano
M Horlaci
„Nu-l întoarce,
Nonsens
( protest )
Iată nopțile albastre într-o minte rătăcită