Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Drumul pașilor pierduți
În suflet porți tristețea anilor trecuți,
a anilor trecuți ce te-au rănit adânc,
Lună lună!
Să nu-mi iei ale mele gânduri cu a ta rază vicleană,
de-o privesc în somnu-i dulce auzind un geamăt scurt,
Unde-s românii?
Unde-s astăzi toți aceia ce ieri fixau hotarul țării,
când toată lumea asta largă ne voia încă mărunți,
E doar chip plămada lumii, dar nu-i vreo asemănare
Astăzi înțelepții lumii se-ntrec să-ți pătrundă taina
în academice ținute, atenți la cum le pică haina,
Doar ploaie
De-atâta primăvară, norii au dat în pârg
și cerul și pământul, a reavăn prind miros,
Ceasul cu turn
Un dangăt prelung în noapte se-aude,
sonetele primăverii tale
1
afară-i primăvară, se-ntind spre boltă flori,
Sărutul
Doar tu să nu mă uiți apoi
de-o fi să plec vreodată,
Noapte de primăvară
Când noaptea apasă, rece și umbroasă,
vântul să-i foșnească, stele-i strălucească,
Amintirea
Eu adesea mă-ntreb dar nu știu răspunde,
ce goarnă din ceruri a sunat pentru mine,