de astăzi singur îmi sap groapa
în loc cu cetină din munte
prea des înlăcrimată pleoapa
prea greu stigmatul de pe frunte
Inimioară surioară
Tu mă dori!
Doru'ntr-o doară
M-a chircit, m-a risipit,
Sub pământ să facă rod
de pe fir să le desnod
şi în carte să le-nnod
iar cartea s-o pun în pod,
Eu sunt doar eu ...
Eu sunt doar eu,
acelaşi eu,
vântu' leagă-l cu fuior,
priponeşte-l de pridvor
umble numai rătăcind
dor prin lume risipind
Smulgeţi câte o fărâmă
Fără teamă sau regrete!
Răutatea să vă'mbete
Unduirile de râmă!
Cai nebuni, nebuni ca mine
De ploi, nouri odrăsliţi,
De crivăţ din ger ciopliţi,
Peste lume năvăliţi!
Şoaptă-mi, lină adiere!
Adu-i sufletul la mine!
Vântule, nu te opri!
Veacul omului strivit
Aguridă şi cuţit
Cucul singur şi frunziş,
Lotrului acoperiş,
Curând voi fi izvor la umbra ierbii,
Purtându-mă prin seve, spre zenit,
Nu linişte, ci cânt neauzit
Voi fi-n pâraie când se-adapă cerbii.