Ştiaţi că şi Apocalipsa
îşi are treptele ei spre infern sau paradis?
Că fericirea poate fi cumpărată cu iluzii
Râuri de vise neîmplinite,
brăzdează ţinuturile somnului adânc,
al sufletelor Iluziilor Vieţii,
ce par a nu se mai trezi niciodată,
Gheare ascuţite sfâşie paşii,
care rătăceau spre împlinire,
năvoade de clipe,
pândesc sentimentele,
Aripi de gheaţă se prăbuşesc,
pe cerul cuvintelor,
atât de reci încât le-au împietrit inimile,
iar sângele le-a devenit,
Ulcioarele patimilor,
stau gata să se verse
peste focul religiilor,
stingând văpaia,
Poduri îngheţate ale păcii cu noi înşine,
se surpă în inimi,
lăsând să cadă în vâltorile vieţii,
gânduri, speranţe, amintiri, virtuţi, simţiri,
Încotro să mergem,
de unde venim şi de ce avem icoane?
O viaţă fără icoane şi-ar pierde sensul,
Parcă ropote de aplauze,
asurzesc pământul facerii,
din care suntem plămădiţi,
atunci când,
Trupuri de cuvinte,
stau ucise la colţul străzii sufletului,
ce musteşte de sângele,
apusului din noi.
Noroi de sentimente se răsfiră,
sub roţile greoaie ale Timpului,
ce ne învârte viaţa,
în caruselul suferinţelor,