Fire din nisipul Eternităţii,
plătesc tributul suferinţei,
Clepsidrei Creaţiei,
în numele Existenţei,
Paşi de vise,
repezi de cascade,
merg greoi,
prin carnea anotimpului inimii,
Lumea cunoaşterii,
este o scrisoare fără început sau sfârşit,
fiindcă nu ştim,
de unde venim şi nici unde ne va duce,
Nu există zi a respiraţiei acestei lumi,
care să nu se sfârşească,
în amurgul ce naşte noaptea somnului,
prin care Iluzia Vieţii,
Câtă pace să fi avut Dumnezeu în sufletul Său,
încât şi-a dorit o creaţie,
cu atâtea răzbunări, păcate şi patimi?
Regii lacrimilor atâtor religii,
şi-au făcut palatele râsului de cleştar,
din plânsul oamenilor.
Tulpini de iluzii ne menţin zilele,
ce vor cădea asemeni unor frunze ruginite,
din calendarul Destinului,
la tălpile Morţii.
Lumea este,
un magazin de pompe funebre,
ale Iubirii,
de unde clienţii se aprovizionează din plin,
Am căutat Desăvârşirea,
convins fiind că lumea are partea ei de Adevăr.
Scrutez absolutul cerului vieţii,
Zarurile măsluite ale credinţei,
sunt aruncate cerşetorilor de noroc,
pe masa putrezită şi tăcută a morţii,
unde ochii iscoditori ai suferinţei,