*
* *
Îmi răbufnesc imagini vechi sub
ÎNTÂLNIREA
in amintirea lui Nichita Stanescu
Ne-om întâlni cândva a, în altă casă
CINE SUNT EU ?
N-aţi priceput că sunt din altă lume,
Din altă fibră şi din alt aluat?
PAVANĂ PENTRU COPIII SĂRACI AI LUMII
Eu am văzut cum se smereşte cerul
Răsfrînt în ochii de copil sărac,
ELEGIE
Eu sînt din altă lume, din alt veac
Inspir respect şi teamă, ca furtuna
E rînduită prost această stînă
zadarnic are jgheaburi și păşuni
cind turmele tot înspre rîpi se mînă
iar din ciobani numai cîțiva sînt buni
Am virsta christică, sfirşit de secol
mă soarbe gohul vremii înapoi
e viața mea cenuşăreasa morții
ținută-n dreptul peșterii de voi
Duminică de țară, holde pline
furnalul verii clocotește-n jur
prea pui la suflet totul, și nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Prietene mai tînăr, dă-mi mîna ta și taci
să ascultăm cum curge izvorul în cadență
înfiorate raze tes aur prin copaci :
vorbeşte fiul Țării despre Independență !
Frumoși mai sînt românii noştri, poporu-i înțelept ca marea
prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni
un fluviu fumegînd de patimi ne-a dăltuit pe chip răbdarea
mai de din vale de Rovine pînă în Munții Apuseni