Mă duc să mai privesc recolta
Să nu mă apuce revolta
De vremurile astea slute,
Vreau lanul să mă mai salute
« Ina M. »
O salcie pletoasă
plângea în pumni
săraca
şi tot amarul lumii
« Lucia Eniu »
În primăvară naşte armonia,
Valsând prin pajişti câte-o adiere,
Arşiţei domolind monotonia
Când poartă nori să plouă mângâiere.
« Ovidiu Oana-pârâu »
Dă-mi un pistol să- omor incompetența
Si tancul să ucidem impotența
Conducătorilor de- orgolii prea plini,
Nu vrei liniștii eterne să te- închini?
« Ina M. »
În peşteri se ascund gorgone sumbre,
Când soarele mijeşte dintre nori,
Iar codrul, ale nopţii grele umbre,
Le toarce-n caier de lumini, în zori.
« Ovidiu Oana-pârâu »
Sunt poduri care se dărâmă înăuntru
fără ca nimeni să audă zgomotul sărat.
Lumea trece pe lângă mine și vede doar un țărm liniștit,
« gabrielaa »
Simeză pare zarea dezvelită.
Văzută din Nadir este minune,
Sfia Zenitul ierbii vălurită,
Un cearcăn de culoare, plecăciune
« Ovidiu Oana-pârâu »
Călătoreşte galbena lumină,
Dinspre Zenit, cu azuriu brodată,
Va potopi a raiului grădină
Cu verde,-n tot și toate presărată.
« Ovidiu Oana-pârâu »
În noaptea asta, lupii cer arvună
Tăcerea mieilor ce-n van se vaită;
O ancestrală foame-o să-i răpună
Oboluri juruite-s pentru haită.
« Ovidiu Oana-pârâu »
Am să cobor la tine-n gând spre seară
Și-am să-ți aduc din mine o vioară.
Ne vom întinde-n Re pe-o partitură
Uitând doi porumbei pe-un colț de gură.
« Nicholas Dinu »