Ființa ta mi-a căutat ființa
Și viața mea te-a căutat în moarte,
În veac cu mari eșapamente sparte
A fost să ne unească suferința.
Ningea ca-n vis, cu flori de măr
În noaptea caldă şi curată.
Iubita mea, într-adevăr,
Erai cu mine-adevărată.
Iar și iar,
vers lunar,
la adio tu,
da și nu,
Rămîn atît
un înrăit braconier
al lacrimii.
Copac și frunză
Rugăciune fac
și o țin ascunsă,
Ți-am adus un oraș,
Poți să-l iei, poți să-l lași,
Are-un rău și-un atu:
Că în el ești și tu.
Mâncau elegant, în restaurant,
Însă noi, însă noi vom plăti
Întregul decont al marelui front,
Va veni, a venit acea zi.
Nu te speria, bat la ușa ta,
Fiindcă vin aicea de departe
Și sînt obosit, foarte obosit,
C-am trecut prin viață și prin moarte,
Aș urca pe un vas, care pleacă în larg,
fără nici un bagaj, aș urca pe un vas,
să nu știu unde merg, să nu merg nicăieri,
să-mi petrec, fără sens, timpul vieții rămas.
Totuși,
Actul de dragoste
E un act de autoritate,
Nu un simplu