К жаворонку
Днём ли или вечером,
Ранней ли зарёй —
Звёзды
Отчего все звёзды стали
Неподвижною чредой
И, любуясь друг на друга,
Am venit în zori c-o veste
Povestindu-ți despre Soare
Că pe orice frunză este
Izbucnit mărgăritare.
Lotuși înfloriră parcă
Prin frunzișurile dese
Pete roșii tot încearcă
Panta muntelui să-nțese.
Când muzica-n tristețe cântă
Mi-nchipui lacul aurit
Și-o voce-adio ce cuvântă,
Mestecenii foșnind mocnit,
У камина
Тускнеют угли. В полумраке
Прозрачный вьется огонек.
Так плещет на багряном маке
Чудная картина
Чудная картина,
Как ты мне родна:
Am uitat ce înseamnă iubire.
Şi-n a Lunii pălinde lumine
Cum vărsam juruinţe-n vorbire
Că mă-nnegur şi azi de ruşine.
Pe sub geamuri vântu-și curge tihna-n vise,
Iar după grădină-n câmpul amurgind
Prepelițe strigă, stele-s doar aprinse
Și în piedici caii tineri nechezând.
Furtuna urla prin omături
Ce-n noaptea pădurii n-au loc.
Ședeam unul cu-altul alături
Și vreascuri pocneau de pe foc.