Homo habilis - rasa caucaziană(arealul - Moesia Inferior).
Era atâta liniște în univers
că stele se-auzeau căzând,
ca o cadență frustă a cailor zăpezii
pe tâmplele-mi zvâcninde.
din orizont vin turme
se vede colbul ridicat în arșița ce joacă
prin ochiul rece de chihlimbar al fiarei
parcă s-aud tălăngi - ecouri nălucite - din timpurile apei
Prin orologiul razelor solare
curg pterozauri călători pe timpuri;
Își proiectează umbre pe nisipuri
cu-aripile de vânt - epoci hoinare.
Liniștea de sanctuare
gotice arcade-nșiră
nesfârșitelor culoare.
Printre carstice caverne,
Un caier de vânt - pe pământ -
cu suflet și-opinci ca de sfânt,
rotindu-se moale,-a suit
Mă dusei să văd codalbii,
dar cum nu pornise vântul,
rămăsei pe creasta mută
- într-o lume-n așteptare -
Respiră zorii-mprăștiindu-și ceața
și-ți curg prin păr câmpiile cu maci;
Când ochii tăi sunt soare și când taci,
în stoluri se topește dimineața.
Ningea la început de mai, sub plopi,
cu pămătufi ce-nzăpezeau zăvoiul;
Uscatul vânt se subția în snopi;
Furnici prin scoarțe-și conturau convoiul.
Cu ce înflăcărare se cântă în Oaxaca**,
de parcă frumusețea se-ascunde-n flori de cactus,
în ape susurânde și-n pasărea de-nalturi,
foșnind păduri nahuatl - tâlcuitoare doruri!
am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați
încă mai purtau urme de gheare
adânc înfipte în carnea lor tremurândă deși
zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră