Homo habilis - rasa caucaziană(arealul - Moesia Inferior).
Alpii, tărâmul nesfârșirii...
Din nișa oblică
- pleoapă zdrelită-a stâncii -
extatic privești lânoasele zăpezi.
Visez câmpii de orizont,
dintr-o poiană de final,
cum picură cu galben-pal
pe Uvertura lui Egmont...
Privesc tablouri de Sabin Bălașa,
din mutele muzee de argint;
Robuștii cai se-amestecă în guașa
purtându-și amazoane-n labirint.
Înainta spre răsărit o barcă,
la orele când ceața era grea,
peste întinsul Istrului, de parcă
se cuibărise liniștea în ea;
Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;
Și-n urmă, aspre aripi julind razant văzduhul
se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi
ca-ntr-un vâtej de aer ce străpunsese timpul.
Coborî aseară vântul
murmurând a primăvară,
și-un fior roind pământul
mușină pală de moară.
Înmugurea din nou pădurea
sub ochii tăi - planete verzi;
Iar din lăptoasele livezi
se-mprăștiau fluturi aiurea.
Din parcul fără timp privesc lucirea
statuilor de bronz, și un moșneag
dormind pe bănci și-ascunde nemurirea
pe strada stelelor, numărul vag.
Au re'nviat pădurile barbare
şi, din străvechi războaie de ţesut,
un stol de-albastre păsări stilizate
străfulgeră în zori văzduhul mut.
Am zburat pe-un calul-popii
sângeriu și ne'nhămat,
să aud cum cântă plopii
pe sub frunza de-nnoptat.