Începe plânsul
ghitarei.
Se sfarmă cupele
zorilor.
1
Sub frunza
de verbină
La Chinitas-cafe, îi aruncă
Paquiro lui fra'su-n obraz:
„Sunt mai țigan decât tine, mai torero și mai viteaz”.
1
Din cei patru cătârari
ce-n câmp au plecat,
Vântul – venea roșu
prin defileul incendiat
dar s-a făcut verde, verde
peste râu.
Vântul s-a oprit.
Sus, soarele.
Jos,
tremurătoarele
Adierea
e ondulată
ca părul
unor fete.
Marea,
surâde în depărtare.
Dinți de spumă
buze de cer.
Dinți de fildeș luna are.
Ce tristă și bătrână apare!
Albiile sunt uscate,
câmpurile fără ierburi,
Îmi scot capul
pe fereastră și văd
cum vrea să mi-l reteze
cuțitul vântului.