Folosite dimpreună: două anotimpuri, cărți și o muzică.
Cheile, ceștile de ceai, coșul de pâine, cearșafuri
și un pat.
O zestre de cuvinte, de gesturi, adusă cu sine,
Din acea noapte
merg și vorbesc din nou,
a boemiană sună,
de parcă aș fi din nou acasă,
Cu păsări de somn amețite
și arbori de vânt împușcați
se trezește ziua, iar marea
deasupra-i golește un pahar înspumat.
În țara mea dintâi, în sud
m-am mutat și am găsit, despuiate și sărăcite
și până la brâu în mare,
oraș și castel.
Bătrânul spune: îngerul meu, de-ai vrea
să alini seara începută abia
și la brațul meu o vreme să mergi
sentința teilor conjurați să-nțelegi,
De verzi sunt casele pe-aici, mai intru într-o casă,
De podurile aici rezistă, pășesc în siguranță.
De truda iubirii e pierdută în veci, o pierd cu drag aici.
Erau trei.
(Au venit zorile cu securile lor.)
Erau doi.
(Aripi târâtoare de-argint.)
Mi-au adus un melc.
Vuiește-nlăuntru
marea de pe hartă.
Noapte mereu liniștită.
Ziua se duce și vine.
Noaptea moartă și înaltă.
M-am oprit
sub clar de ceas.
Era un iaz
de liniște,