O sută de-ndrăgostiți
dorm pentru vecie
în țărâna rece.
Lungi drumuri roșii
Ascultă, fiule, liniștea.
E o liniște ondulată,
o liniște
în care se prăbușesc văi și ecouri
Este-o rădăcină amară
și-o luase cu-o mie de straturi.
Nici cea mai mică mână
poarta apei n-o sparge.
Numai ca să aud
clopotul din Vela
o cunună de verbină ți-am pus.
Cu tot ghipsul
câmpurilor rele,
erai trestie-a iubirii, udă iasomie.
Copilul își caută glasul .
(Era la regele greierilor)
Într-un strop de apă
își căuta copilul glasul.
Am pătruns
în ceasul muritor.
În ceasu-agoniei și-al
celor din urmă săruturi.
În ochi se deschid
infinite cărări.
Sunet de răspântii
ale umbrei.
Aleile de plopi se duc,
rămâne imaginea lor.
Aleile de plopi se duc,
Prigorie.
În arborii tăi întunecați.
Noapte de cer bâiguit
și văzduh delirant.