Rămase drept Preadreptul în omoplaţi, solizii,
Îl aurea pe umăr o rază; reci sudori
M-au prins : “Vrei să vezi oare străfulgerînd bolizii ?
Să-asculţi, stînd în picioare, în zumzet curgător
din Kitai
- după Rihaku, secolul 8 al erei noastre -
Ravnesc slavita libertate.
Gonesc spre tarmuri minunate,
Cu largi campii si zari senine
Si unde ca-ntr-un vis, ti-e bine!
e-o casa cu ferestre pale
si-n orice seara poarta grea
scrasneste lung din balamale
cand intra oamenii pe ea.
Pe bolta cerească, luna abia de mai e vie
Prin norii mărunţi, curgători, tremurători.
La palat, santinela, supărată, privirea cenuşie
Şi-o aţine sever pe ceasul din turn. E spre zori.
eu nici nu-ti voi atinge haina...
si-n somn te voi iubi.si-asa!
dar dincolo de vis e taina
in care dormi, Rusia mea!
1
se scurge rau-n matca lui domoala
bolborosind posac
e fanu-n claie strans.e stepa goala
in zile pale, printre case
abia te vad pentru o clipa.
cu ochii tu ma arzi. pe urma
dispari pe-ntunecate uliti.
Mândra mai era Taniusa, nu-i gaseai pereche-n sat,
Albu-i sarafan, la poale, cu fir rosu era dat.
Seara ea sarea pârleazul catre-o moina uneori,
Cu luceafarul, de-a mija, luna se juca prin nori.
vorbea taios, dar cu dreptate,
si-adesea ochii sai,
in sufletele-ndurerate,
scurmand, turnau vapai.