Ca să mă vezi, ca să te odihnești,
ca să fiu lung, ca să fiu altădată,
se pierde miracolul din "Ești"
și himenul din ochiul meu cel sfânt de fată.
Așa cum țăranul se urcă cu tălpile
pe oalele arse
ca să le dovedească
rezistente și de încredere
Animal cu trei, cu patru
foarte trist și idolatru,
pentru cinci și pentru șase
dintre cifrele rămase.
Tu eșți atât de obosit încât
de peste tâmpla ta reci zale
mult zuruind decad urât
spre gura dumitale.
Unde ciolanele ca anii
sunt lungi, sunt lunge
în carnea ta cea sângeroasă
demiurge...
Se urâțise trupul gândit
cuvintele erau spuse într-o limba străveche și barbara.
A trăi, devenise a trăit, -
începuse ceva din sinea mea să moară.
Căzut în zăpadă și stâlcind fără de voie
arcele florilor albe ale lui Noe,
floarea albă de zăpadă
care m-a ținut în ea
Vino tu stare măreață a sufletului
dezlegat de amintiri și de zborul îngerilor protectori,
mereu fâșăind deasupra ta liniștitor
din aripi, că și cum lumea
Minunatul joc de ape foarte reci
din grădinile de regi
izbucnind din scurtă țeavă
cea de fier
Am un ochi pentru că tu ești vedere
am degete pentru că cineva trebuie să numere,
am piele ca să nu te mânjesc de sângele meu,
am prieteni pentru că singurătatea nu poate fi băută