„Ce filtru preparat din ierburi
de leac – spuse – un estet –
ce filtru făcut după rețeta
vechilor magi eleno-sirieni
A terminat tabloul
ieri, cam pe ka a miază.
Acum îl privește, atent.
Bărbatul pictat are o haină
Celui care a eșuat, celui care a eșuat
cât de greu îi vine să deprindă a foamei
noua limbă și al purtării nou veșmânt.
„Plec. Plec îndată. Deloc nu mă atrage.
Victima dezgustului și-a plictiselii nu îndur să fiu”.
„Rămâi un pic, de dragul lui Menandru. Păcat
să fii într-atât păgubit!” „Insulți, nesocotitule,
Străine, aici, pe malul Gangelui, zac eu, un bărbat
samiot. Pe acest pământ neînchipuit de barbar
am dus un trai cumplit, numai durere, lacrimi și chin.
Mormântul scăldat de apele marelui fluviu
Micul Oldman se află în jurul numărării ouălor.
De fiecare dată când contează, un ou este pierdut.
Prietenii mei, nu-i arătați aurul.
În niciun colț
de lume
nu mă pot
pripăși.
Când
îmi va muri
noaptea
și cu ochi străini
Are nevoie de întremare
întunecata mea inimă distrusă.
În crăpăturile noroiase dintre stânci
Prin ampla neliniște a zorilor
Se dezvelesc copacii.
Treziri dureroase.