O dreaptă răzbunare a săvârșit
Oțelul spadei, fapta cuvenită.
Săgețile și lancea ascuțită
Vărsat-au sângele nelegiuit.
Poți să contempli tragicul scenariu
Și orice lucru-n locul potrivit;
Didonei spada i s-a hărăzit,
Ursitu-i-au un ban lui Balizariu.
O lungă boală l-a obișnuit
Cu moartea. Să înfrunte inc-o zi
De hărmălaie teamă azi i-ar fi;
De forfota mulțimii-a ostenit.
Iz de cafea, cerneală și tutun.
Duminica și lungul ei plictis.
O nouă zi și, iată, vechiul vis
Azi s-a-mplinit: colegul lui cel bun
Ăst cavaler american înalt
Închide tomul lui Montaigne și pleacă
Pe câmp momentul unic să-l petreacă:
Măreț ca asfințitul nu e alt.
Departe de oraș, de for departe,
De zarvă și de timp, ce-i preschimbare,
Edwards, acuma veșnic, de răcoare
În vis și umbra deasă are parte
Mai nalt decât ceilalți, înainta,
Om între oameni, rătăcit de lume:
Abia dacă-i chema pe tainic nume
Pe îngeri. În tăcere cerceta
Viking al stepei, Carol ce-ai domnit
În țara suedă, de la miazănoapte
La miazăzi vestit ai fost prin fapte
Ce, spre-a-ți cinsti strămoșii-ai săvârșit.
Tu, ce-amintirii noastre ai lăsat
De gheață și de foc mitologie,
Tu, ce cruzimi cumplite pe vecie
De stirpea-ți săvârșite ai cântat,
Imaginea poporului hulit
Și izgonit cu pietre-l urmărea
În lung nesomn, și gandu-l stăpânea,
Cu spaimă sacră, că i-a fost ursit